Stele de mancare
Michelin. Dincolo de un ghid, a devenit Biblia celor care sunt in cautarea unui restaurant bun si un vis in care isi doreste sa apara fiecare bucatar din lumea asta.
Am vazut ca in Romania apar tot mai multe voci care isi dau cu pararea despre restaurante si mai ales despre preparate demne de mentionarea Michelin. Sunt curios insa daca vreuna din aceste voci a trecut prin fata unui astfel de restaurant sau daca s-a apropiat de vreun astfel de preparat. Sunt curios daca vreuna din aceste voci a trecut mai departe de restaurante “semi-mediocre” si a fost sa manance in alte restaurante din tara noastra macar, asa ar putea sa faca o comparatie a preparatelor care sunt in meniurile din jurul nostru.
Personal, inainte de a-mi face macar o parere aproximativa, am facut zeci de mii de kilometri pe banii mei, pentru a-mi face cat de cat o idee despre ce se intampla in lume din punct de vedere culinar.
Una peste alta, concluzia la care am ajuns este ca Romania inca nu merita o astfel de distinctie. Pentru a o avea trebuie sa o meritam. La ora actuala Romania importa idei si tehnici care au fost revolutionare la momentul in care au fost descoperite de altii. Noi, in cel mai fericit caz, nu am reusit decat sa le preluam, iar de cele mai multe ori sa le preluam gresit. Nimeni nu le spune acestor voci ca ideea de restaurant ”cu stele” nu incepe pe You Tube, nu te trezesti intr-o dimineata si… gata, faci meniu de stele Michelin . E nevoie de mult mai mult. In Romania nu s-a dezvoltat inca o piata de materie prima, legume/fructe/ierburi, peste, carne, vinuri. Producatorul din Romania in acest moment vinde in magazine si in piete telemea, cas si urda la preturi foarte mari, pe cand prietenii nostri din Franta au sute de feluri de branza la preturi incredibil de accesibile. Foto sunt facute in Mompazier , un orasel cu 500 de locuitori.
Pentru a putea fi recunoscut de Michelin iti trebuie mai mult decat dorinta. Iti trebuie idei iesite din comun sau chiar comune dar reinventate, iti trebuie creativitate si nu in ultimul rand un pic de noroc. Nu poti sa faci asa ceva de capul tau, adica singur. Ai nevoie de o super echipa de profesionisti, iar scolile noastre de profil nu au cum sa scoata asa ceva pentru moment.
Si mai este un aspect foarte important. Restaurantele nu se deschid pentru stele. Se deschid pentru clienti. In momentul in care un restaurant este plin si apreciat de clienti, abia apoi starneste interesul.
Probabil ca in momentul in care vom invata ca restauratia este pentru oameni si nu pentru a ne hrani propriul ego ca bucatari, probabil ca atunci se va vorbi mai mult despre mancarea noastra si, cine stie, poate in urmatorii zece ani vom avea primul restaurant cu stele Michelin.
